Romanul ‘ Verisoara mea Rachel ’ de Daphne Du Maurier are o construcție aparte. Încă din primele pagini ni se dezvăluie deznodământul întâmplărilor fără totuși să ofere prea multe informații.Se prezintă mai mult modul în care acțiunea romanului  s-a revărsat asupra tânărului protagonist, permițându-ne astfel să îi înțelegem evoluția de-a lungul romanului.

Atmosfera din fundalul acțiunii principale este construită cu foarte multă grijă.Viața obișnuită a unui moșier din acele vremuri îndepărtate ne este schițată detaliat, la fel și tradițiile și obiceiurile acestora de la cele alimentare la cele  sociale.Oamenii sunt împărțiți în cei înstăriți și cei care îi servesc, păstrându-se totuși o relație armonioasă între aceștia bazată mai degrabă pe stimă și prietenie reciprocă în locul unei formalități reci.Un alt lucru, să îi zicem secundar, ilustrat de acest roman este diferența culturală dintre englezi și latini.Modul lor de gândire, regulile de curtoazie, cunoștințele medicale, totul pare să difere iar Rachel, personajul feminin principal, suferă uneori din cauza schimbării.Rainaldi, prietenul și confidentul Italian al acesteia face cele mai multe remarci asupra acestor antiteze, demonstrând o anumită antipatie față de viața englezilor și considerând italienii mult superiori.

Philip Asheley, protagonistul acestui roman, este prezentat ca un tânăr inteligent, muncitor, dar complet ignorant în ceea ce privește femeile fiind privat de orice influență feminină de-a lungul creșterii sale, în afară poate de prietena lui din copilărie Louise.Crescut de verișorul său Ambrose Ashley îi adoptă aproape complet modul de a fi.Copierea este dusă la un grad așa înalt încât sunt repetate mișcările și la un moment dat aproape întreaga soartă a protectorului său.Ambrose, un burlac convins, interesat doar de moșie și cu o pasiune foarte mare pentru grădinărit, îl vede pe Philip ca pe propriul său copil, făcându-l moștenitorul acestuia și insuflându-i protejatului său toate convingerile sale.Totuși, situația se schimbă când Ambrose pleacă în Italia și o întâlnește pe ‘versisoara lor Rachel’ cea pe care într-un final o va numi ‘chinul’ lui.Spre surprinderea tuturor, burlacul convins se căsătorește cu aceasta la scurt timp după ce o întâlnește și își prelungește astfel șederea.Tânărul Philip simte inevitabil gelozie asupra acestei femei necunoscute care i se strecoară în viața ‘parintelui’ său și începe să își facă griji asupra propriului său statut.

Situația se complică atunci cand ajung niște scrisori îngrijorătoare de la Ambrose, care îl fac într-un final pe tânăr să meargă în Florența să il viziteze.Din păcate este prea târziu pentru a-l ajuta cu ceva.Se întoarce în Aglia convins că tutorele său a suferit o soartă îngrozitoare, omorât de propria soție.Dezvoltă o ură puternică față de Rachel, pe care și-o imaginează în o mie de ipostaze care de care mai monstruoase, și este foarte mulțumit atunci când află că testamentul lui Ambrose nu o menționa, lăsând-o efectiv pe drumuri și pe el stăpânul complet asupra întregii averi.

Philip are șansa de a-și cunoaște verișoara, căci aceasta vine în Anglia pentru a aduce lucrurile răposatului său soț și a-i anunța rudele.Tânărul își pregătește un plan de răzbunare dar toate intențiile sale se schimbă imediat ce o cunoste pe misterioasa Rachel.

Se poate spune că tânărul Ashley este blestemat să repete ‘greșelile’ verișorului său.Ajunge să înțeleagă relația dintre cei doi soți considerând că ei pur și simplu nu au putut privi situația unul din perspectiva celuilalt.Pasiunea care ia stăpânire asupra lui este ucigătoare.Pentru el, un neinițiat, verișoara sa Rachel este un mister complet și se minunează mereu asupra shcimbărilor acesteia de atitudine.Este avertizat de către nașul său și de către prietena lui din copilărie despre un posibil adevăr pe care el însă refuză să îl vadă.Chiar și în fața unei dovezi indubitabile, reprezentată de o scrisoare de-a lui Ambrose în care își manifestă grijile legate de soția sa cu trecut alarmant, acesta neagă vehement posibilitatea că Rachel să nu fie așa cum o percepea el.Tânărul Philip este efectiv orbit de iubire, dar o urmă de neîncredere îl obligă să îi analizeze atent comportamentul și să îi pună la îndoială motivațiile.

Și totuși putem crede în Philip?Ni se demonstrează atunci când acesta se îmbolnăvește și, revenindu-și după cinci săptămâni se trezește trăind în propria fantezie în care credea cu ardoare, că simtul lui pentru realitate este complet bulversat.Deși realizează într-un final că nu este real, putem oare fi siguri că el nu privea realitatea oarecum distorsionată?

Dovezi legate de intențiile adevărate ale lui Rachel sunt plasate cu grijă….suficiente încât să ne dea de bănuit dar nu să fim siguri de fapte.Fiecare personaj pare să aibă propria lui viziune asupra femeii eluzive și într-un final cititorul este lăsat într-o stare de nesiguranță.

Ajungem fără să vrem la gândurile lui Philip de la început.Fusese Rachel nevinovată?Își meritase cu adevărat soarta?Rămâne la îndemâna fiecăruia dintre noi să ne alegem răspunsul.Tânărul Ashley totuși rămâne vizibil marcat, refuzând complet ideea de a avea vreodată altă femeie în viața lui.Preferă să trăiască cu amintirea lui Rachel, așa cum el și probabil Ambrose la rândului său o percepuse, considerând chiar că trupul său nu mai era a lui, ci doar o carcasă pe care acum sufletul verișorului său o ocupă pentru a-și continua tortura eternă.

Imaginea obsedantă care îl bantuie este cea a unui om spanzurat, pe care îl vazuse în copilarie și care fusese pedepsit astfel pentru fapta lui criminal.Iși omorâse soția. În final, Philip nu face decât să își recunoască propria vină, și remarcă gânditor, cu un oarecare regret chiar :” Obișnuiau să spânzure oameni la Four Turnings, în vremurile de altădată.Însă acum nu o mai fac.”

Celor interesați vă urez Lectură plăcută!

Iar pentru cei care a-ți dori să cunoașteți întreaga poveste dar nu veți reuși să faceți rost de carte, țin să vă menționez că, anul acesta a apărut o adaptare cinematografică a acesteia.Nu am avut ocazia să o văd, dar din câte am auzit, actorii sunt excelenți iar faptele nu au fost decât puțin dramatizate și inevitabil exagerate.Vizionare plăcută!

 

Categories: Uncategorized

2 Comments

Oana M Roman · November 10, 2017 at 1:12 am

Filmul l-am văzut. Dar nu pe cel nou, pe cel vechi. Este exact cum spui tu ca este cartea. Iar cartea se află deja pe lista mea de citit în curând.
Merci că mi-ai reamintit de ea.
Și … frumoasă recenzie! 😊

    Cosmina · November 10, 2017 at 8:38 am

    O sa vad si eu filmul cat de curand:) si multumesc mult!
    Inca sunt incepatoare cu recenziile :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: