Tindem să credem că un coşmar bate realitatea prin simplul fapt că este o invenţie a minţii noastre, iar imaginaţia nu are bariere când vine vorba de cruzime şi oroare. Dar există dezastre ale cărorexistenţă alegem să credem că nu există. Răul pur care depăşeşte orice creaţie fictivă.

Pentru Moira White în schimb, războiul nu este un coşmar, o poveste şoptită a faptelor eroice ce au salvat nevinovaţii, un tărâm neauzit din care cei dragi rareori se întorc. Pentru ea, asta este modul său de a trăi. Ca medic de război recunoşti tăcut în sinea ta urmele morţii ce împânzesc terenul de luptă. Dar misiunea rămâne totuşi de a salva răniţii de soarta crudă care îi aşteaptă.Chiar şiaşa, ‘salvarea’ este doar momentană, şi o dată cu vindecarea vine realizarea subră că trebuie să se întoarcă în furtuna de gloanţe, ca să lupte pentru o cauză de multe ori , deja pierdută.

Războiul te schimbă. Acest mediu blestemat, te face să devii doar o umbră a unei finite odată individuală. Dezolarea şi deznădejdea ţi se citesc în priviri dar supravieţuirea rămâne ţelul suprem. Moira va ajunge totuşi încet să îşi recapete umanitatea, prin sentimente şi trăiri pe care nu le luase niciodată în seamă. Iubire? Libertate? Fericire? Momentan doar noţiuni vagi pentru o femeie aflată în misiune.

Aruncă încă o privire asupra câmpului de luptă şi oftează. Va muri în acest Iad? Va deveni doar o altă victim a unui joc crud ochestrat de cei aflaţi la putere în scopul de a-şi păstra influenţa?

Oftează adânc apoi porneşte.Se avântă pentru a nu ştiu câta oară pe Tărâmul Oaselor, lăsând în urma ei o poveste care aşteaptă încă să fie spusă.