Prima lansare de carte, care semnifică şi momentul de debut efectiv în lumea literară, este un moment magic.Aceasta este probabil singurul fapt universal adevărat pentru toţi scriitorii, căci experienţa în sine este diferită şi ne marchează şi influenţează în felurite moduri.

Emoţiile sunt o prezenţă nelipsită. Îşi înfig colţii în tine, mai întâi o mică înţepătură care abia reuşeşte să îţi zgârie armura lăuntrică, apoi din ce în ce mai apăsat până când devii conştient de existent lor. Desigur că fiecare are modul său de aş gestiona emoţiile. În cazul meu am intrat puţin pe ‘pilot automat’ setat pe modul
zâmbete şi atenţie maximă. Chiar şi înainte să înceapă efectiv lansarea, au fost câteva momente de depăşit, mai ales în cazul meu, căci sunt o fire mai degrabă timidă căreia nu îi place să fie în centrul atenţie. Iar fiind autoare exact asta se implică! Eşti în lumina reflectoarelor, vrei sau nu vrei, şi toată lumea doreşte să îţi vorbească.

Șocul numărul unu – multitudinea de oameni care vor sa vorbească cu tine. Atât din organizatori cât şi din participanţi. Mă găseam într-o confuzie totală. Nu mai italnisem pe nimeni din cei care aveau să ‘îmi disece’ lucrările, iar singurii pe care îi cunoşteam, şi anume cei de la editura care s-a ocupat de cărţile mele, am reuşit să îi încurc între ei ( aici nu sunt numai emoţiile de vină, îi văzusem doar într-o ocazie iar memoria mea este foarte dezamăgitoare când vine vorba de feţe şi nume). Dar iată că toţi au venit să vorbească cu mine din păcate fără să se prezinte aşa că eu am rămas în ceaţă cu identitatea lor mai mult decât ar fi trebuit, spre marea mea ruşine. Însă prezenţa lor mi-a dat puţin curaj.

Șocul numărul doi- cât de minunaţi şi dezinvolti au fost cei ce au stat alături de mine, la masă judecăţii să-i spunem aşa. Domnul Brăileanu, directorul bibliotecii m-a încurajat şi m-a asigurat că totul va fi bine. Domnul Jenica Chiriac, deşi mult mai experimentat şi mai versat ca mine, mi-a vorbit ca de la autor la autor iar modul său de a fi m-a fermecat complet. L-am plăcut din prima pe acest omuleţ extrem de vorbăreţ şi un aer blând şi distins. Mi-a făcut chiar onoarea de a-mi oferi o carte dansului Gherghina ,pe care abia aştept să o citesc (cele câteva ocheade pe care i le-am aruncat convingându-mă că va fi o lectură savuroasă). Printre spectatori au fost desigur şi prieteni apropiaţi , rude, pe care am încercat să nu îi neglijez. Emoţiile s-au diminuat mult când a inceput efectiv evenimentul. Mi-am concentrat atenţia asupra celor care vorbeau. Au fost minunaţi. Nici nu puteam visa la o atmosfera aşa de plăcută şi degajată.

Am râs,am glumit. Am trăit oroarea în timpul discursului domnului Jenica când a ales să citească cel mai nepotrivit fragment posibil din Ochiul Pisicii…şi anume pagina cu mulţumiri. Acea parte nu trebuia să ajungă la tipar, şi mulţi care aţi citit probabil înţelegeţi de ce spun asta. Este scrisă în formă de glumă, iar domnul Jenica a dat-o exemplu ca monstră din stilul meu uşor umoristic. Însă oroarea a trecut şi într-un final am râs cu toţii copios.

Alt moment de cumpăna a fost discursul. Este inevitabil, din păcate. Ca autor trebuie să fii capabil să bâgui câteva cuvinte, căci eu una asta am facut. M-am bâlbâit, mi-am uitat cuvinte, am dat din mâini că la o reprezentaţie bizară de dansuri moderne. Dar s-a dus, şi odată momentul considerat de mine cel mai neplăcut fiind încheiat cred că m-am relaxat vizibil.

Alt şoc a fost multitudinea de oameni care m-a asaltat la final, pentru autografe. Am mâzgălit cu scrisul meu oribil o groază de cărţi şi îmi pare nespus de rău pentru cei care se vor chinui să dezlege misterul hieroglifelor mele tremurate. Au urmat multe poze alături de oameni extraordinari, Georgiana Vaju, Virgil Andronescu un poet talentat, prieteni dragi, părinţi şi alţi invitaţi minunaţi. Au fost unele din cele mai frumoase clipe din viaţă mea, dar am fost puţin uşurată când s-a terminat. Totul a mers nesperat de bine şi am analizat puţin împreună cu draga mea prietenă de suflet ce mi-a făcut onoarea de a participa la eveniment, toate cele întâmplate.

Situaţii noi, emoţii, bucurie, extaz, acestea au fost cuvintele cheie ale serii. Îmi voi aminti mereu cu drag de prima mea lansare, şi sper că următoarea să fie definită prin aceeaşi atmosferă plăcută şi oameni excepţionali.

Categories: Uncategorized

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: