Ce as putea sa va spun despre Cosmina?

Nu stiu cum as putea sa rezum 20 de ani in cateva propozitii dar cu siguranta voi incerca.Sa incepem cu copilaria.

Un lucru care mi-a definit foarte mult acea perioada este dragostea pentru animale.Tatal meu este medic veterinar asa ca am trait intr-un mediu plin de dragoste fata de toate fiintele(p.s sunt o mare iubitoare de pisici, la momentul actual am 3). Alt lucru care mi s-a format in copilarie a fost personalitatea timida si imaginatia fara margini.

Trecere de la copilarie la adolescenta la mine s-a petrecut foarte rapid ajungand sa ma maturizez precoce.Desi eram mereu cea mai mica din grup, ca varsta(si ca inaltime) eram oarecum o figura materna pentru prietenii mei avand grija de ei si protejandui in fata celorlalti copii care erau foarte rautaciosi.
O dragoste pentru carti a inceput sa mi se dezvolte destul de tarziu(spre rusinea mea) devenind cititor avid abea la inceputul liceului.Pentru mine a fost mai mult o problema de a gasi mai mult ceea ce imi place decat lipsa dorintei de a citi efectiv.

De-a lungul liceului nu pot spune ca personalitatea mea, mai degraba retrasa si nedoritoare de atentie, introvertita, nu a facut decat sa se dezvolte dar am reusit totusi sa imi fac o prietena si anume colega mea de banca.Relatia noastra a fost un dezastru de la inceput.Am petrcut primii doi ani urandune si ramanand colege de banca din simplu fapt ca era convenabil pentru amandoua(mai ales pe la teste).Printr-o farsa ciudata a universului noi doua desi cu comportamente complet diferite, pareri diferite, am reusit sa ne gasim anumite puncte comune si sa formam o prietenie bizara care dureaza si in ziua de astazi.

Viata mea amoroasa a fost cat se poate de inexistenta.Nu am fost genul care sa viseze dupa baieti fiind mai degraba baietoasa si nu foarte gratioasa.Presupun ca imi lipsea ceea ce multi ar numi “feminitate”.Totusi undeva in scoala generala am dezvoltat o mica infatuare fata de un coleg extrem de enervant de care am uitat destul de repede dupa ce mi-a frant inima mica si subdezvoltata, oferind bratara pe care i-o facusem pentru Sfantul Valentin(unul dintre cele mai neplacute lucruri pe care le-am facut in viata mea) unei alte colege.Ironic in clasa a douasprezecea prin intermediul unei prietene din copilarie am reluat legatura cu el(in ciuda dorintei mele vehemente ca acest lucru sa nu se intample) iar in prezent suntem logoditi si locuim impreuna. O farsa a destinului nu e asa?

Cat despre planurile mele de viitor au inceput frumos cu visul medicinei care s-a terminat abrupt si neplacut sub semnul depresiei. Acum scrisul a devenit ceea ce fac si voi incerca sa imi cladesc viata in jurul acestul act simplu si extrem de complicat in acelasi timp.
Voi reusi? Poate ca da poate ca nu dar merita sa imi urmez visul.

Stiu ca nu am dat foarte multe detalii dar nu vreau sa va plictisesc si daca aveti vreo curiozitate sunt mai mult decat fericita sa v-o satisfac.

Multumesc ca mi-ai citit prima postare si promit ca de acum in colo sa scriu de doua ori pe saptamana.Daca ai intrebari sau sugestii despre ce as putea sa scriu abea astept sa le citesc.

Categories: Uncategorized

2 Comments

Domnica · January 4, 2018 at 11:05 pm

Esti o dulce… ma recunosc in adolescenta si copilaria ta, pe acolo o plasez si pe fata mea cea mare. Povestesti atat de lejer, de placut , de sincer , incat parca… suntem prietene. Cred ca scrii tare fain . Pentru ca tocmai am ajuns spre un dramatic zero, adica tind spre el, pe cardul de salarii, imi aman cumpararea cartii. Nu prea citesc carti horror, fetele mele o fac, dar pe mine “ma doare” pre tare o astfelde actiune. In schimb iubesc SF si fanasy. Dar pentru o personalitate atat de deschisa, da tanara si curajoasa ( sa lasi medicina, presupun ca familia a exercitata presiuni), …ei… trebuie sa o fac. Mai ales ca si eu am cochetat cu scrisul, dar nu am avut niciodata succes ( de fapt nici nu am incercat, dar mi-am si pierdut caietele cinestie pe unde, si nu stiu daca am vreo 2 povestiri terminate).Esti, cumva, varianta mai buna a mea. Scrii fluid si tonic. Asta din blog, ce am citit. Imi placi, te pup pustioaico si te felicit!

    Cosmina · January 5, 2018 at 11:40 am

    Multumesc pentru cuvintele frumoase! Sunteti minunata. Daca doriti sa vedeti o monstra din ‘stilul’ meu incercati cartea mea gratuita Taramul Oaselor, decideti apoi daca vreti sau nu sa cheltuiti pe ‘arta’ mea:)). Va rog sa nu va simtiti obligata sa imi cumparati cartile. Temele pe care le abordez nu sunt chiar cele mai vesele dar sper sa gasiti ceva bun in tot amalgamul meu de informatii.
    Nu stiu cat de mult curaj am avut…nu ma consider prea increzatoare. A fost o decizie necesara si , din fericire parintii si apropiatii m-au sustinut fara discutii.
    Daca va place sa scrieti, scrieti! Poate fi un hobby minunat, nu trebuie neaparat sa il duceti mai departe. Pentru mine a fost si va ramane mereu o cale de a ma exprima cu adevarat, de a-mi canaliza emotiile, trairile. O tura vura intre fictiune si adevar care imi aduce fericire. Nu cred ca este niciodata prea tarziu sa incercati din nou sa puneti vechiul pix in functie. Cine stie? Poate veti fi surprinsa de rezultat:)
    Nu cred ca sunt varianta mai buna a nimanui. Numai dumneavoastra puteti deveni acea varianta, doar daca nu sunteti cumva deja suficient de ‘buna’ fara sa observati. Cei dragi dumneavoastra probabil stiu mai bine.
    Va multumesc din nou si daca doriti sa mai luati legatura cu mine o puteti face pe pagina mea de facebook! Va voi raspunde cu placere 🙂
    O zi frumoasa va doresc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: